Biserica

Biserica  din  Cicârlău

Biserica  actuală  din  Cicârlău  are  următoarele  coordonate  geografice: longitudine - 23  grade  24' 13"; latitudine - 47  grade  41' 38".

Înainte  de  1407, în  Satul  Vechi (numele  unui  loc  între  dealuri, numit  azi  şi  Satul  Pustiu), exista  o  biserică  de  lemn.

1701 - Despre  Diploma  din  1701, care  s-a  fost  pierdut  originalul  fiindcă  a  rămas  în  mâna  iezuiţilor, Silviu  Dragomir (în  Românii  din  Transilvania  şi  Unirea  cu  Biserica  Romei, Cluj, 1990, p. 92)  afirmă  că  Mitropolitul  român (Atanasie)  n-a  fost  hotărât  cu  capitala  imperiului  ca  o  persoană  dubioasă  şi  s-a  întors  de  acolo  în  ciuda  tuturor  şi  a  darurilor  primite, ca  un  penitent  rezemat  despuiat  de  drepturile  juristice  şi  pus  la  dispoziţia  controlului  unui  teolog  iezuit.

Episcopul  de  mai  târziu, Inochentie  Micu  Klein, care  a  cerut  cel  dintâi  executarea  deplină  a  dispoziţiilor  cuprinse  în  textul  Diplomei  de  la  1701, n-a  izbutit  nici  să  descopere  originalul  autentic, nici  să  convingă  Curtea  de  la  Viena  să-şi  îndeplinească  obligaţiile  asumate  faţă  de  români. Aceasta  dovedeşte... “perfidia  Habsburgilor, care  oferă  drepturi  cu  o  mână, pentru  a  le  lua  cu  cealaltă”.

Între 1750 - 1770 - se construieşta biserica de piatră Sf. Paraschiva.

1760 - era  biserică  de  lemn  la  care, în  1871, se  realizează  un  nou  iconostas

1760 - Preoţi  erau  popa  Gavrilă  şi  popa  Rad

1761 - Preot  popa  Nichita

1769 -Preoţi  popa  Gavrilă  şi  popa  Rad

1770 - biserică  din  piatră, cu  turnul  de  lemn. Hramul  Sf. Paraschiva; casă  parochială  de  lemn

Din  1790  datează  primele  matricole  ale  bisericii.

1800 - preot  era  Mihail  Maxim

1832, 5  april  1846 - 29  aug. 1858 - preot  era  Demetrius  Kerekes

1832 - preotul  Gherasim  Roman  este  transferat  călugăr  la  Bixad; în  locul  său  vine  Petru  Roman

1833, nov. 21 - au  loc  Serbările  Reuniunei  Mariane  şi  sfinţirea  drapelului  Reuniunii. 

1839 - paroch  revine  Dumitru  Cherecheş

1843 - existau  728  suflete  greco-catolice

1846 - preot  Ştefan  Boroş, până  în  1858

1848 - “Un  număr  de  120  de  delegaţi  din  Sătmar  au  plecat  la  Blaj, călăuziţi  de  dascălul  Pop  Flore, notarul  Petru  Roman  şi  primarul  Nuţu  Pop  a  lui  Irimie, toţi  trei  din  Merişor. Pe  timpul  călătoriei  spre  Blaj, unele  grupuri  de  delegaţi  au  avut  parte  de  incidente  grave. Astfel, cei  120  de  delegaţi  din  Sătmar, ajunşi  la  Teiuş, au  avut  o  ciocnire  violentă  cu  soldaţii  baronului  Kemeny” (Aurel  Vaida, Revoluţia  de  la  184-1849  în  nordul  Transilvaniei, Editura  Academiei  Române, 1987, p. 199)

1848 - Este  adus  Stindardul  Naţional  Român  la  Biserică.

1852 - vine  preot  Petru  Roman

1856 - are  loc  trecerea  protopopiatelor  româneşti  de  la  Episcopia  de  Munkacs la  ceea  de  la  Gherla

1858 - administrator  interior  era  Paulu  Orosu. Se  arborează  stindardul  naţional  român

În  1858, 1866, 1870, Drapelul  figurează  în  inventar (Protopopiatul Seini, dosar 218/1858; 274/1866; 283/1870).

În perioada 1865-1866 nu au avut loc treceri de la altă religie la greco-catolici.(Protopopiatul greco catolic Seini, dos. 266/1866).

1866 - paroch  Ioane  Mark (Marcu - n.n.) La biserica din Cicârlău în anul 1866 paroh era Paulu Popu şi existau 1099 suflete. În Bârgău  erau 344 de suflete, în Ilba erau 540 de suflete, iar în Handal erau 187 de suflete (Protopopiatul Seini, dosar 266/ 1866).

1866 - exista  o  şcoală  de  lemn, cu  o  clasă: 81  prunci (băieţi) şi  64  fete. Cantor  învăţător  Ioane  Pop; greco-catolici: 1036

1867 - paroch  Paulu  Pop, cooperator

1867 - 1868 - paroch  Ioane  Marcu

1869 - era  clădire  a  şcolii  confesionale, de  lemn. Şcolari: 81

1869, 1871-1879 - paroch  Teodoru  Romanu. În  1869  cumpără  3  clopote (de  100  kg., 90  kg. şi  40  kg)

În anul 1870 biserica din Cicârlău avea: ...trei clopote (100 t., 90 t., 40 t.); 2 steaguri din care unul austriac şi unul naţional românesc; o matricolă din 1790; trei sigilii ale bisericilor din Cicârlău, Bârgău şi Merişor; casa cantorală şi şcoala. Cele două stindarde sunt amintite şi în anul 1858 (Protopopiatul greco catolic Seini, dosar nr.283/1870 şi 218/1858).

Inventarul Bisericii  din  Cicârlău: Iconostas-1871; trei clopote din 1870;  matricolă din 1790; trei sigilii. Biserica a fost sfinţită în 1871 (D.J.A.N.MM, Fond Protopopiatul greco-catolic, dos.. 283/1870)

1871 - paroch  Ioan  Popu, fost  profesor  de  gimnaziu  la  Baia  Mare; se  transferă  ca  preot  la  Ilba

1872 - la  şcoală  frecventau  25  băieţi  şi  20  fete. Preda  Michailu  Brebanu, docent, cantor, în  vârstă  de  23  de  ani

1873 - protopop  Giorgiu  Manu

1873 - 1876 - paroch  Avram  Breban

1877 - cantor  docent  era  Theodorus  Popu. Şcolari: 89

1878 - 1879, 1883, 1898 - paroch  Simeonu  Anderco; apoi  se  mută  la  Ilba

1884 - paroch  Nicolae  Breban (neordinar  din  25  aprilie  până  la  20  octombrie  1886; cooperator  din  4  septembrie  1887  până  la  4  iulie  1895, administrator  până  în  22  iunie  1906)

1905 - 1906, mai - paroch  George  Tohătan

Au  mai  fost  preoţi  Gheorghe  Lazăr, Sabin  Goron.

Ne-am  oprit  la  datele  mai  vechi, neavând  posibilitatea  redactării  tuturor  cercetărilor. Pentru  o  bună  documentare  asupra  Bisericii, vezi  mss. “Monografia  comunei  Cicârlău”  de  preot  Ioan  Ştiru.

1911, oct. 11 - se  sfinţeşte  noua  biserică, existentă  şi  astăzi, cu  hramul  Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Sigiliul bisericii din Cicârlău: „Segiliu bisericei Române a Cicârlăului 1851” (Prot. Gr. Cat. Seini, Act 300/1873).

În anul 1911 în Cicârlău a fost construită o biserică  de către întreprinzători italieni. În 1919 turnul bisericii a fost deteriorat de  armata maghiară care se afla în Ilba.

Ridicarea bisericii din Cicârlău s-a terminat în 1911. În timpul primului război mondial biserica a avut de suferit. Au început reparaţiile şi renovarea, s-a zugrăvit şi pictat interiorul, s-au cumpărat clopote şi a fost înzestrată cu toate cele necesare. Suma cheltuită a fost de 500.000 mii lei toată provenind din contribuţia credincioşilor. (Glasul Dreptăţii, an V, Nr. 43, Baia Mare, 23 oct. 1936, p.43).

1912 - În  acest  an  “ia  fiinţă  episcopia  greco-catolică  maghiară  de  la  Hajdudorog, cu  vădit  interes  politic  de  a  maghiariza  satele  româneşti  aflate  în  extremitatea  de  apus  a  spaţiului  locuit  de  români” (Valentin  Băinţan, Ardusat, străveche  vatră  românească, Editura  Cybela, Baia  Mare, 1997, p. 101-106)

În  1915  ia  fiinţă  Asociaţia  religioasă “Reuniunea  Mariană”  a  femeilor.

Biserica din Cicârlău a fost devastată de către armata maghiară în timpul luptelor care s-au dat aici în anul 1919.( Glasul Dreptăţii, an V, Nr. 43, Baia Mare, 23 oct. 1936, p.43).

1919 - Stindardul  Naţional  Român  este  furat  de  trupele  maghiare.

1926 - „Invitare: Comunitatea greco catolică din Cicârlău invită clerul şi poporul la Hramul bisericii în 29 iunie de Sf. Petru. Se anunţă programul. Ioan Ardeleanu-prim curator, Nicolae Breban-paroh protopop. („Ştirea”, Baia Mare, An II, Nr.23, 25 iunie 1927, p. 3).

1928 - O  medalie  comemorativă “1918-1928 - 10  ani  de  la  Unirea  Transilvaniei  cu  România”, aparţinând  preotului  Nicolae  Breban, participant  la  Marea  Adunare  Naţională  de  la  Alba  Iulia, 1  Decembrie  1918. Se  află, acum, la  familia  Victor  Vereş.

1935 - O faptă creştinească. Credincioşii din comuna Cicârlău au cedat bisericii greco catolice parchetul de pădure comunală de pe anul 1935 pentru a se putea termina lucrările de reparaţie şi înfrumuseţare a localului. Fapta această este vrednică de toată lauda şi face cinste acestei fruntaşe comune româneşti. (Glasul dreptăţii, An V, Nr.9, Baia Mare, 28 febr. 1936, p. 3)

1936, sept. 8 - se  termină  repararea  bisericii

Biserica din Cicârlău a fost sfinţită la 11 oct. 1936 de către  P. S. Alexandru Rusu, episcopul Maramureşului. A fost un sobor de 20 de preoţi, răspunsul la Sf. Liturghie a fost dat de corul  sătenilor. S-a făcut pomenirea părintelui Breban Nicolae, decedat la 25 februarie 1936, şi tuturor celor care au contribuit la ridicarea bisericii.(Cronica, An I, nr. 5, 14 oct. 1936, p.2).

1938 - este  refăcut  Stindardul  Naţional  Român

Biserica  din  Bârgău

În  Bârgău: biserica de lemn datează din 1680; biserica de piatră din 1899.

Biserica  din  Ilba

Biserica  din  Ilba  are  următoarele  coordonate  geografice:  longitudine - 23  grade  21' 16"; latitudine - 47  grade  42' 49".

1600- se construieşte biserica de piatră Sf.Arh. Mihail şi Gavril, cu casa parohială din lemn. “Comisiunea  era  pusă  în  faţa  faptului  împlinit, aşa  cum  a  fost  dărâmarea  fără  aprobare  a  bisericii  de  lemn  din  Ilba, jud. Maramureş (Arhivele  C.M.I.T., 21  VII, nr.  554/35), când  a  fost  construită  biserica  în  1600” (Ioan  Opriş, Protejarea  mărturiilor  cultural-artistice  din  Transilvania  şi  Banat  după  Marea  Unire, Ed. Ştiinţifică  şi  Enciclopedică, p. 65).

1789 - Paroch  Mihai  Oros

1792 - Paroch  Mihai  Maxim

1858 - Paroch  Joannes  Varna

1865 - Paroch  Joannes  Varna

1871 - Paroch  Ioan  Popu

1873 - Ioan  Popu, preot  în  Ilba  şi  Handal, şi  în  1879

1903 - 1904 - Paroch  Simion  Anderco

Parohia Ilba a fost în anul  1934  punct de difuzare radiotelefonică din România.

Între 1962 şi 2006 preot Andrei Todoruţ.

Din 2006 preot Zorel Buia

În 1936-se construieşte biserica maghiară din Handal;

În 1939 - se construieşte biserica românească.

1943 “Această  nouă  biserică  a  fost  consacrată  în  anul  1926, iar  de  astă  dată, la  31  Octomvrie  1943, cu  ocaziunea  pictării  acestei  biserici  şi  a  aducerii  noui  jertfe  din  partea  credincioşilor, a  fost  sfinţită  prin  stropirea  cu  apă  sfinţită  de  către  P.S. Sa  Episcopul  Dr. Alexandru  Rusu.

Credincioşii  acestei  parohii  sunt  români  gr.-catolici, ocupându-se  mai  mult  cu  mineritul  şi  carierele  de  piatră, iar  în  parte  cu  agri-  şi  viticultura. Parohia  are  şi  două  filii  Kissebespatak - Săbişa  şi  Ilobanya - Handalul  Ilbei.

Carte  bisericească  veche  în  comuna  Cicârlău

Cultura  secolelor  XV, XVI, XVII  şi  XVIII, în  zona  localităţii  Cicârlău, este  demonstrată  şi  de  circulaţia  cărţilor, îndeosebi  cele  bisericeşti. Deşi  nu  a  fost  un  centru  religios  de  nivelul  Mănăstirii  din  Perii  Maramureşului, sau, mai  târziu, a  mănăstirii  Bixad, Cicârlăul  s-a  înscris  în  curentele  contemporane  din  epocă, dovezile  fiind  aduse  şi  de  patrimoniul  de  manuscrise  şi  tipărituri  care  le  aveau  în  posesie  bisericile  din  comună. Aşa  cum  observa  Vasile  Lucaciu: „poporul  nostru  până  umblă  la  biserică  se  roagă  româneşte, vorbeşte  cu  preotul  său  româneşte  şi  el  rămâne  român” (Vasile  Lucaciu, Un  smerit  memoriu  etc., în  Revista  Catolică, An  VI, Fasc. VII, 1  aug. 1904, p. 103, apud  Ioana  Dragotă, Preocupări  pentru  cartea  religioasă  românească  în  zona  Şişeşti, secolele  XVIII-XIX, în  Calendarul  Maramureşului,nr. 3-4, Baia  Mare, 2006, p. 173).

Niciodată  cartea  nu  a  cunoscut  graniţele  timpului  şi „imperiului” respectiv. Bibliografia  actuală  a  înregistrat  aceste  evenimente; se  poate  observa  foarte  limpede  că  „hrana” sufletească  a  depăşit  aceste  frontiere  provizorii, de-a  lungul  secolelor  fiind  evidentă  păstrarea  limbii  şi  individualităţii  etnice  a  poporului  român. În  timp „răspândirea  cărţii  s-a  făcut  uniform  în  toate  satele  româneşti” (Aurel  Socolan, Circulaţia  cărţii  româneşti  până  la  1850  în  judeţul  Maramureş, Ed. Maria  Montessori, Baia  Mare, 2005, p.54).